O poveste celebră din Grecia vorbește despre o fată balaie foarte frumoasă, dar orgolioasă și egoistă, numită Medusa. Drept pedeapsă pentru comportamentul ei, puternica zeița Athena i-a transformat fiecare din cosițele aurii în niște șerpi veninoși.
Te întrebi acum ce legătură are acestă poveste cu astronomia? Ei bine, norul cosmic format din gaz și praf, ilustrat în acestă imagine, poartă numele de Nebuloasa Medusa deaoarece astronomii cred că perdelele fumurii de gaz seamănă cu șerpii din părul Medusei. Tu ce părere ai?
Asemănările dintre cele două povesti nu iau șfârsit aici. Gazul din acest nor cosmic a fost cândva în interiorul unei stele frumoase aurii, asemănătoare Soarelui nostru. Dar, ca și cosițele aurii ale Meduzei, steaua nu a rămas așa.
Pe măsură ce steaua a îmbătrânit ea a crescut în mărime devenind după milioane de ani atât de mare, încât gazul din jumătatea ei exterioară s-a împrăștiat. Materialul s-a pierdut în spațiu căpătând formele frumoase pe care le vedem în acestă imagine. Acești nori poartă numele de nebuloasă planetară.
Pentru sute de mii de ani acestă nebuloasă planetară va înconjura rămășițele stelei părinte. Dar acestă etapă reprezintă doar o mică părticică din viața totală a stelei. E la fel ca atunci când faci bule de săpun si le privești cum își iau zborul, este un instantaneu scurt comparativ cu întreaga lor viață.
Steaua părinte din interiorul nebuloasei planetare este ceea ce numim o pitică albă; acesta va rămâne așa pentru zeci de miliarde de ani de acum încolo - acest timp depășește vârsta Universului!