Galaxiile pline cu stele, asemănătoare Căii Lactee, nu sunt aruncate la întâmplare prin Univers, ci pot fi găsite în grupuri sau roiuri. De exemplu, galaxia noastră face parte din grupul local împreună cu alte 30 de galaxii. Roiurile de galaxii sunt pur și simplu doar niște versiuni mai mari ale grupurilor.
Dacă ar fi să faci o analogie, grupurile sunt orășele, roiurile sunt orașe, iar super-roiurile de galaxii ar fi județele în care aceste orașe se află.
Dar potestea nu se oprește aici. Toate super-roiurile de galaxii din univers formează ceea ce noi numic o“pânză cosmica”.
Un artist a creeat această imagine pentru a ilusta o secțiune din pânza cosmică. Asemănător pânzei unui paianjen, poți observa paternuri delicate, asemănătoare dantelei, care traversează întregul cosmos, și unde, fiecare punct reprezintă o galaxie, la fel ca și Calea Lactee.
Un nou studiu asupra “panzei” cosmice a scos în evidență secrete legate de rolul acesteia în istoria universului. Cu mult timp în urmă, când universul avea jumatate din vârsta pe care o are acum, galaxiile prinse în pânza cosmică au început să se deplaseze mult mai repede decât cele situate în altă parte.
Astronomii cred ca acest lucru s-a întamplat din cauza presiunii colegilor din galaxiile învecinate. Roiurile de galaxii situate în brațele “pânzei” cosmice au înteracționat în moduri care le-au forțat să-si folosească gazul pentru a forma noi stele, grabindu-le astfel sfârsitul.
Dacă Calea Lactee ar fi de mărimea unei semințe de susan, pânza cosmică a universului observabil ar fi de mărimea piramidei din Giza